Pozitionarea corecta a punctului de altoire la plantarea pomilor fructiferi influenteaza prinderea, vigoarea si formarea viitoarei coroane. Multi pomi se pierd nu din cauza soiului, ci fiindca sunt asezati gresit in groapa, cu altoiul prea jos, prea sus sau orientat nepotrivit fata de soare si vant.
Detaliul pare minor doar la prima vedere. In realitate, felul in care asezi pomul, adancimea la care ramane zona de altoire si directia in care este orientata tulpina pot face diferenta dintre un pom echilibrat si unul care stagneaza, drajoneaza sau intra greu pe rod.
Plantarea unui pom fructifer nu inseamna doar sa sapi o groapa si sa acoperi radacinile cu pamant. Una dintre cele mai discutate teme in pomicultura practica este orientarea altoiului, adica modul in care pozitionezi pomul astfel incat punctul de unire dintre portaltoi si soi sa fie protejat, bine aerisit si corect expus. Multi gradinari amatori acorda atentie soiului, fertilizarii sau udarii, dar ignora acest detaliu tehnic, desi el influenteaza direct prinderea dupa plantare.
Importanta subiectului vine din faptul ca un pom altoit are o structura diferita fata de un puiet crescut din samanta. El reuneste doua parti cu roluri distincte: portaltoiul, care da radacina si influenteaza vigoarea, si altoiul, care determina soiul si calitatea fructelor. Daca punctul de altoire ajunge sub nivelul solului, daca este orientat nefavorabil sau daca tulpina este fortata intr-o pozitie incomoda, apar probleme care se vad uneori abia dupa unul sau doi ani.
De aceea, merita clarificate cateva aspecte practice: ce inseamna, de fapt, orientarea zonei altoite la plantare, cum alegi pozitia fata de punctele cardinale, ce greseli apar cel mai des, cum se tine cont de tipul de sol, de vant si de forma puietului si ce verifici imediat dupa plantare. Toate aceste lucruri ajuta la o prindere mai buna si la un start sanatos pentru livada sau gradina.
Ce inseamna, de fapt, pozitionarea corecta a altoiului
Cand se vorbeste despre asezarea altoiului la plantarea pomilor, multi isi imagineaza doar directia in care este intors pomul. In practica, lucrurile sunt mai nuantate. Pozitionarea corecta inseamna trei elemente lucrand impreuna: nivelul punctului de altoire fata de sol, orientarea tulpinii in groapa si felul in care zona de unire dintre portaltoi si soi ramane ferita de exces de umiditate si de tensiuni mecanice. Daca una dintre aceste componente este ignorata, pomul poate porni greu in vegetatie sau poate dezvolta dezechilibre.
Punctul de altoire este acea ingrosare sau curbura vizibila deasupra radacinilor. La majoritatea pomilor fructiferi altoiti, aceasta zona trebuie sa ramana deasupra nivelului solului dupa tasarea pamantului, nu doar in momentul plantarii. In general, se urmareste ca ea sa fie la cativa centimetri peste solul final, deoarece dupa prima udare terenul se mai lasa. Daca altoiul ajunge ingropat, soiul poate emite radacini proprii, iar avantajele portaltoiului se reduc sau dispar.
Mai exista si ideea orientarii fata de punctele cardinale. In multe cazuri, gradinarii aseaza curbura altoiului spre nord sau nord-est, pentru a reduce incalzirea excesiva a zonei sensibile in zilele foarte insorite de iarna si inceput de primavara. Nu este o regula absoluta pentru orice teren, dar este o practica utila mai ales in zonele cu oscilatii termice puternice. Mai important decat o directie fixa este sa eviti expunerea care favorizeaza craparea scoartei sau supraincalzirea locului de altoire.
Ca reper simplu, la plantare trebuie sa verifici urmatoarele:
- punctul de altoire sa ramana deasupra solului
- tulpina sa fie dreapta sau usor corectata cu tutore
- radacinile sa fie rasfirate uniform
- zona altoita sa nu fie in contact direct cu pamantul umed
- pomul sa nu fie rasucit fortat in groapa
Daca alegi si soiul potrivit pentru gradina, te poate ajuta o selectie de soiuri de mar rezistente atunci cand planifici o plantare pe termen lung.
De ce conteaza orientarea fata de soare, vant si teren
Felul in care este orientat pomul in momentul plantarii nu tine doar de estetica randului sau de obisnuinta. Expunerea la soare, directia vantului dominant si panta terenului influenteaza pierderea de apa, stabilitatea pomului tanar si comportamentul scoartei in primii ani. Tocmai de aceea, orientarea punctului de altoire la plantare trebuie gandita in raport cu locul concret, nu aplicata mecanic dupa o singura regula memorata.
Pe terenurile deschise, vantul puternic poate balansa pomul imediat dupa plantare. Daca tulpina este subtire si zona altoita ramane exact pe directia bataii dominante a vantului, apar miscari repetate care slabesc prinderea radacinilor fine. De aceea, tutorele si orientarea pomului trebuie corelate. In multe situatii, o usoara pozitionare a curburii altoiului pe partea mai protejata reduce stresul mecanic si ajuta pomul sa se stabilizeze mai repede.
Soarele are si el un rol important. Iarna tarzie si primavara devreme, partea sudica a trunchiului se poate incalzi puternic ziua, apoi se raceste brusc noaptea. Aceste variatii duc uneori la arsuri solare sau crapaturi de ger, mai ales la pomii tineri. De aceea, multi pomicultori evita ca zona sensibila a altoiului sa fie expusa direct pe sud-vest, acolo unde amplitudinile termice sunt mai agresive. Pe solurile usoare si in zone secetoase, acest detaliu devine si mai important.
La alegerea pozitiei, merita sa tii cont de:
- directia vanturilor dominante
- expunerea pantei fata de soare
- textura solului si viteza de drenaj
- riscul de baltire dupa ploi
- existenta unui gard, zid sau perdea de protectie
Pentru cei interesati de subiecte similare despre gradina si cultura plantelor, sectiunea agricultura reuneste teme utile despre plantare, soiuri si lucrari sezoniere. In practica, orientarea altoiului la pomii fructiferi nu se rezuma la nord sau sud, ci la adaptarea inteligenta la microclimatul fiecarui teren.
Greseli frecvente care compromit prinderea pomului
Cele mai multe probleme nu apar din lipsa de buna intentie, ci din grabirea lucrarii. Multi planteaza corect ca adancime aparenta, dar uita ca dupa udare si tasare solul coboara cu cativa centimetri. Asa se ajunge usor la situatia in care punctul de altoire, initial deasupra pamantului, ajunge prea aproape de sol sau chiar sub el. Aceasta este una dintre cele mai raspandite erori si una dintre cele mai costisitoare pe termen lung.
O alta greseala este fortarea tulpinii intr-o pozitie nenaturala. Daca radacinile sunt inghesuite, indoite in sus sau rasucite intr-o groapa prea mica, partea aeriana este adesea trasa intr-o directie incomoda doar pentru a parea dreapta. In realitate, pomul porneste cu tensiuni interne si cu un sistem radicular slab asezat. Rezultatul poate fi o crestere lenta, inclinare ulterioara sau sensibilitate sporita la seceta.
Deseori se confunda si altoirea cu simpla ingrosare a coletului. La unele specii, zona de tranzitie poate induce in eroare, iar gradinarul ingroapa prea mult pomul. La fel cum oamenii se concentreaza uneori pe detalii spectaculoase si pierd esentialul, asa cum se intampla in discutii mondene precum divortul Niculinei Gheorghita, in pomicultura adevarata diferenta o fac amanuntele tehnice aparent banale: adancimea, orientarea si tasarea corecta.
Cele mai frecvente erori sunt:
- ingroparea punctului de altoire
- plantarea intr-o groapa insuficient de larga
- lipsa tutorelui la puietii inalti
- orientarea fara a tine cont de vant si soare
- tasarea excesiva care sufoca radacinile
Mai apare si problema mocirlei din groapa. Daca se toarna prea multa apa inainte ca pamantul sa fie asezat corect, radacinile pot ramane in goluri sau in sol lipit compact. O buna orientare a pomului altoit trebuie dublata de o executie atenta a intregii plantari, altfel directia aleasa nu mai compenseaza greselile de baza.
Cum se planteaza corect, pas cu pas, un pom altoit
O plantare reusita incepe inainte de a aseza pomul in groapa. Mai intai se verifica radacinile, se indeparteaza portiunile rupte sau zdrobite si se scurteaza doar varfurile afectate. Daca pomul a stat mai mult timp cu radacinile expuse, hidratarea lor pentru cateva ore ajuta mult la reluarea turgescentei. Groapa trebuie sa fie suficient de larga incat radacinile sa stea rasfirate, nu stranse. Pentru multi puieti, un diametru de aproximativ 40-60 cm si o adancime adaptata sistemului radicular sunt un reper bun, dar dimensiunea finala depinde de sol si de marimea materialului saditor.
Asezarea propriu-zisa cere rabdare. Pomul se tine astfel incat punctul de altoire sa ramana deasupra nivelului final al solului. In acelasi timp, se urmareste ca radacinile sa coboare natural, fara sa fie indoite in forma de carlig. Daca terenul este expus, tutorele se fixeaza de la inceput, nu dupa ce radacinile au fost deja acoperite. Legatura de sustinere trebuie sa fie ferma, dar elastica, pentru a nu rani scoarta.
Ordinea practica poate fi urmatoarea:
- afanezi fundul gropii
- asezi un strat de pamant reavan si maruntit
- pozitionezi pomul la inaltimea corecta
- rasfiri radacinile uniform
- completezi treptat cu pamant si tasezi usor
- uzi bine dupa plantare
- verifici din nou nivelul punctului de altoire
Daca planuiesti mai multe specii in aceeasi gradina, alegerea materialului saditor conteaza la fel de mult ca plantarea; de pilda, poti compara si anumite soiuri de pere mari in functie de vigoare si adaptare la teren. In toate cazurile, orientarea altoiului la plantarea pomilor fructiferi trebuie verificata la final, nu presupusa corecta doar pentru ca pomul pare drept.
Ce faci dupa plantare pentru ca orientarea sa ramana corecta
Munca nu se termina in ziua plantarii. Dupa prima udare abundenta, solul se asaza si poate cobori suficient cat sa schimbe pozitia initiala a pomului. De aceea, la 24-48 de ore este bine sa revii si sa verifici daca punctul de altoire a ramas la inaltimea dorita. Daca pomul s-a lasat prea mult, o simpla completare cu pamant nu rezolva intotdeauna problema; uneori trebuie ridicat usor, cu grija, si reasezat corect.
Tutorele are un rol major in mentinerea directiei alese. Un pom tanar, mai ales pe portaltoi cu vigoare mica sau medie, se poate inclina dupa vant, ploaie ori dupa o udare grea care inmoaie terenul. Legatura de sprijin trebuie verificata periodic, fiindca prea stransa raneste scoarta, iar prea larga permite frecarea continua. In primul an, stabilitatea mecanica este la fel de importanta ca orientarea initiala a zonei de altoire.
Si mulcirea trebuie facuta cu discernamant. Stratul de mulci este util pentru pastrarea umiditatii si reducerea buruienilor, dar nu trebuie lipit de trunchi si cu atat mai putin peste zona de altoire. Daca materialul organic ramane in contact direct cu aceasta portiune, favorizeaza umezeala excesiva si uneori apar boli sau inradacinarea nedorita a soiului altoit.
Dupa plantare, merita sa urmaresti constant:
- daca pomul s-a inclinat
- daca altoiul a ramas deasupra solului
- daca legatura de tutore nu strange scoarta
- daca apa nu balteste la colet
- daca apar lastari din portaltoi sub punctul de altoire
Pe termen lung, orientarea corecta a pomului altoit la plantare se vede in uniformitatea cresterii, in formarea unei coroane echilibrate si in lipsa problemelor structurale. Un start bun nu garanteaza singur productia, dar elimina multe riscuri care apar inutil dintr-o asezare gresita in groapa.
Pomii fructiferi pornesc bine atunci cand sunt plantati cu atentie la detalii: punctul de altoire deasupra solului, orientare adaptata la soare si vant, radacini asezate natural si sustinere corecta in primul an. Cele mai mari greseli apar din graba, din tasare necontrolata si din ignorarea diferentei dintre portaltoi si soiul altoit.
Daca urmeaza sa plantezi in gradina sau in livada, merita sa tratezi cu seriozitate orientarea altoiului la plantarea pomilor fructiferi, chiar daca pare un amanunt tehnic. Un pom bine asezat de la inceput are sanse mai mari sa se prinda repede, sa creasca echilibrat si sa intre sanatos pe rod pentru multi ani.